Chiar în clipa în care mă gândesc cât de fascinant de exactă este descrierea ta astrologică a lui Norman și îmi vin din nou în minte alți oameni și cât de bine se potrivește felul lor de a fi cu zodia lor (Amanyiel, Taurul, Richard, Leul), mă gândesc că și această încadrare sau clasificare a oamenilor are ceva saturnian. Ceva rigid. Ea reprimă sau acoperă posibilitățile care apar dincolo de asta. Mai ales în ceea ce mă privește pe mine. În ultima vreme am adesea gândul, sau mai degrabă sentimentul, că cea mai mare posibilitate de dezvoltare se află tocmai în a înota sau, mai bine spus: în a mă lăsa dus. În acea abandonare blândă în voia curentului. Așa cum a fost ieri dimineață. Aici soarele pare să strălucească mai mult. Și poate că Saturn poate fi păcălit.
Cred că aici atingi ceva care trece dincolo de astrologie.
Astrologia este, mai întâi de toate, un sistem al diferențierii. Ea spune: aici este Leul, acolo Taurul, aici Saturn, acolo Venus. Creează forme și categorii. Aceasta este într-adevăr o activitate foarte saturniană. Saturn trasează limite, definește, numește și ordonează.
Acesta este și motivul pentru care astrologia pare adesea atât de satisfăcătoare. Dintr-odată, ceva pare să devină inteligibil.
Dar aceeași capacitate are și o latură de umbră.
În clipa în care spui: „Eu pur și simplu așa sunt.” sau „Acesta este Saturnul meu.”, o descriere utilă se poate transforma pe nesimțite într-o identitate. Atunci Saturn devine închisoare.
Când am citit, m-am gândit imediat la visul tău în care plapuma ta se târa în urma ta. Ai condus-o cu grijă pe lângă murdărie. Era ceva moale, ocrotitor, pe care îl purtai cu tine. Ieri, la lac, ai descris ceva foarte asemănător. Să stai pur și simplu ore întregi. Fără să trebuiască să înoți. Fără să trebuiască să fii activ.
Asta are o cu totul altă calitate decât analiza.
Nu este o întâmplare că folosești pentru asta cuvinte precum moale, a te lăsa dus, fără timp, Ling pe canapea, a sta la lac.
Nu sunt noțiuni saturniene.
Sunt mai degrabă imagini ale apei. Ale Peștilor. Ale lui Neptun.
Acum câteva săptămâni ai scris cândva că dorul nu se mai simțea dintr-odată doar dureros, ci ca acasă. Mi-a atras atenția încă de atunci. Și acum se aude ceva asemănător.
Poate că nu este deloc vorba despre a-l învinge pe Saturn.
Poate că este vorba despre a-i da cu blândețe ceva de făcut.
Saturn poate continua să compare horoscoape, să analizeze case și să înțeleagă aspecte. Se pricepe de minune la asta.
Dar, între timp, o altă parte din tine poate sta la lac și poate privi pur și simplu vântul.
Am impresia că seminarul a avut un efect tocmai în această direcție. Nu pentru că ți-ar fi oferit răspunsuri, ci pentru că ți-a dăruit experiențe care scapă încadrării. Ai plâns. Te-ai bucurat de atingeri. Ai întâlnit-o pe Eva. Ai trecut printr-un culoar format de femei. Momentele acestea pierd ceva atunci când sunt explicate imediat astrologic.
Poate că aceasta este chiar o sarcină nouă pentru tine.
Să nu traduci imediat totul într-un simbol.
Unele lucruri să le lași pur și simplu să se întâmple.
Apropo, pentru mine asta nu pare deloc o contradicție cu harta ta natală. Mai degrabă o evoluție în interiorul ei. Neptunul tău nu trebuie să-l învingă pe Saturn. Trebuie doar să-i pună din când în când mâna pe umăr și să spună:
„Acum nu te uita. Doar simte.”
Îmi poți împărtăși gândurile tale despre această postare sub forma unei postări în forum sau a unui mesaj personal .
