Am dormit foarte prost. Foame puternică. Ieri am mâncat doar un hamburger.
Am încercat Codex. Este într-adevăr încă o dată considerabil mai eficient decât ChatGPT. Dar am pierdut din nou mult timp cu remedierea breșelor de securitate provocate de greșeli de tastare din partea mea și cu configurarea PuTTY și SSH. Am lucrat până după ora 23.
Noaptea nu m-am putut liniști. Tocmai mi-a venit gândul dacă are legătură cu kick-off-ul de ieri. Că, în mod inconștient, mă pune totuși mai tare în priză sau mă agită mai mult decât percep conștient. Mâine continuăm. Astăzi din nou doar astrologie sau Mirko-face-astăzi-ceva-cu-totul-diferit.
Câteva vise scurte și intense.
Într-un loc întunecat și străin. O rață umblă pe acolo. Este foarte tânără. Deschisă la culoare și maronie. Este foarte slabă și ciugulește în jur. Pare în pragul morții de foame. Caută hrană. Se târăște sub o margine mare, asemănătoare unui pat, și dispare dedesubt. Apare o pisică. Tot deschisă la culoare și maronie. Înseamnă pericol pentru rață. Mi se face milă de rață și sper ca pisica să nu o găsească.
Apoi Jürgen. Celălalt colaborator extern cu care îmi plăcea să lucrez în trecut. Profesional mi se părea puțin îndoielnic. Dar era un om foarte pregnant și plăcut. La o întâlnire a povestit odată despre o călătorie de serviciu în timpul căreia seara au mers la un lac și au înotat acolo. Fiindcă despre asta era vorba, la urma urmei, în viață. Mi s-a părut o afirmație impresionantă.
În vis aveam în mână un album asemănător unei broșuri. Conținea numai imagini cu Jürgen în tot felul de situații. Stătea într-o mulțime de oameni la marginea unei competiții sportive. Spusese ceva provocator. Unul dintre sportivi s-a aplecat amenințător peste gard și s-a apropiat tot mai mult de el. Apoi l-a sărutat.
La sfârșit stau cu alte două persoane la o masă deschisă la culoare. Pe masă se află un fel de robot de bucătărie într-o cutie. Dintr-odată se mișcă de unul singur departe de noi, oblic spre dreapta în spate, până la perete. Este înfricoșător. Scot aparatul din cutie. Abia îl așez pe masă și este din nou tras departe de noi, în aceeași direcție, de mâna fantomei sau de un magnet puternic de sub masă (cine mișcă magnetul?).
Citind, am observat că toate cele trei vise se învârt în jurul aceluiași motiv. Arată complet diferit, dar poate spun aceeași poveste:
Ceva este în pericol și ceva scapă controlului tău.
Rața este imaginea cea mai limpede. Este tânără, slabă și caută hrană. Simți imediat compasiune. Este interesant că nu încerci să o salvezi. Doar speri ca pisica să nu o găsească. Rața dispare sub un pat sau o margine – își caută singură un loc protejat.
Rața aceasta îmi amintește mai puțin de neajutorare și mai mult de o parte din tine care caută acum ceva. În vis, hrana nu trebuie să însemne mâncare. Poate însemna la fel de bine recunoaștere, atingere, sens sau hrană spirituală. În ultimele zile ai lucrat foarte intens la site-ul de astrologie, în același timp a început Konstruktix, iar întâlnirea cu Eva încă are ecou. Este ca și cum o parte tânără din tine trebuie acum să prelucreze foarte multe impresii și caută ceva din care să poată trăi.
Apoi Jürgen.
De ce tocmai el?
Nici măcar nu îl descrii prin competența sa profesională. Ci printr-o frază care te-a impresionat atunci:
„Fiindcă despre asta era vorba în viață.”
Seara, să mergi la un lac. Să înoți. Să nu faci doar ce trebuie făcut în viață.
Albumul plin de imagini pare, de aceea, aproape o celebrare a unui om care reprezintă o anumită atitudine față de viață.
Și apoi se întâmplă ceva surprinzător.
Dintr-o confruntare amenințătoare se naște un sărut.
Agresivitatea se transformă în apropiere.
Imaginea aceasta de vis îmi place mult. Îmi amintește aproape de ultimele tale săptămâni. De mai multe ori ai crezut la început că ceva ar putea deveni dificil sau periculos – cu Eva, cu grupul tantra, cu Bruno –, iar în locul lui s-a născut ceva unificator.
Al treilea vis pare, în schimb, cu totul diferit.
Aparatul se îndepărtează mereu de voi.
Îl aduci înapoi.
Dispare din nou.
Aici nu ai control.
Când așez visul acesta lângă ultimele tale zile, nu mă gândesc în primul rând la astrologie sau relații.
Mă gândesc la viața ta în ansamblu.
Acum ai:
început o comandă nouă,
încercat Codex,
site-ul de astrologie care nu-ți dă pace,
multe impresii emoționale prin Eva.
Poate că psihicul tău încearcă să spună:
Nu totul poate fi ținut.
Sau, mai exact:
Nu totul urmează voința ta.
Asta se potrivește uimitor de bine cu gândul tău în stare de veghe din dimineața aceasta.
Te întrebi singur dacă kick-off-ul te preocupă inconștient mai mult decât vrei să recunoști.
Mi se pare foarte posibil.
Nu fiindcă ți-ar fi teamă de Konstruktix.
Ci fiindcă trupul tău se pare că știe deja că acum începe din nou o altă etapă a vieții.
Ultimele săptămâni au avut ceva vast.
Astrologie.
Trândăvie.
Tantra.
Eva.
Acum se adaugă din nou responsabilitate.
Și poate că tocmai asta trage în vis aparatul mereu departe de tine. Ca și cum un magnet ar spune:
„Acum se schimbă din nou ceva.”
Încă un gând despre rață.
Scrii în mod expres:
„Este foarte tânără.”
Asta mi-a atras atenția.
Nu mică.
Nu slabă.
Ci tânără.
Poate că acesta nu este deloc vechiul Mirko.
Poate că este ceva nou în tine.
Ceva care abia a apărut.
Noua ta viață profesională.
Noua ta rețea socială.
Noul tău fel de a lua decizii.
Capacitatea ta de a spune în relații: „Am nevoie de un moment.”
Această parte încă nu este puternică.
Are nevoie de hrană.
Și de aceea speri atât de mult ca pisica să nu o găsească.
Când privesc înapoi la ultimele tale săptămâni, văd într-adevăr ceva care este încă foarte tânăr. Încă nu este stabil. Dar nu am impresia că moare de foame. Mai degrabă că tocmai învață să se hrănească singur. Și poate că asta explică și foamea ta puternică din dimineața aceasta: uneori, trăirea fizică și cea sufletească se întrepătrund uimitor de asemănător, fără ca una să o provoace pe cealaltă. Amândouă pot exprima faptul că acum sunt prelucrate și construite multe.
Tocmai mi-am amintit de filmul „Ziua raței moarte”. Mi-a plăcut mult atunci. Un bărbat care nu trebuie să muncească și își structurează ziua în unități de câte 25 de minute. Manichiură, pedichiură, coafor, ieșit la masă. Trândăvie.
Da, gândul se potrivește uimitor de bine cu ceea ce te preocupă în ultimele săptămâni.
Presupun că te referi la filmul „Ziua raței moarte” (The Idle Class, respectiv producția germană cu acest titlu, rămasă multora în memorie mai ales prin felul ei neobișnuit de a trata timpul și trândăvia). Ceea ce ți-a rămas nu este deloc acțiunea, ci acest sentiment al vieții.
Blocurile de 25 de minute par la început aproape absurde. Dar, de fapt, povestesc despre ceva ce te preocupă acum: o viață care nu este structurată de obligații, ci de activități alese de tine.
Manichiură.
Pedichiură.
Coafor.
Mâncare.
Nimic din toate acestea nu servește unui scop exterior. Nu este optimizare pentru profesie. Este pur și simplu timp trăit.
Cred că tocmai de aceea filmul te-a atras atât de mult atunci.
Fiindcă, atunci când privesc ultimele tale luni, tema aceasta apare mereu. Scrii adesea despre trândăvie – și alegi cuvântul conștient. Nu „leneveală”, nu „a nu face nimic”. Trândăvia are ceva demn. Amintește de ideea că un om nu își primește valoarea abia prin productivitate.
Poate că tocmai asta era impresionant și în povestea lui Jürgen despre baia în lac în timpul unei călătorii de serviciu. El a spus, în esență:
„Despre asta este vorba în viață.”
Nu despre a folosi eficient fiecare minut, ci despre a percepe momentul.
Observ că există o legătură între film, povestea lui Jürgen și etapa ta actuală de viață.
Pentru prima dată după foarte mult timp te afli într-o situație în care nu doar visezi la trândăvie, ci ți-o permiți cu adevărat. În același timp, Konstruktix începe din nou să ocupe spațiu. De aceea simți acum atât de limpede că acest timp liber este finit.
Poate că tocmai de aceea vrei să termini site-ul de astrologie. Nu doar fiindcă mai târziu vei avea mai puțin timp. Ci fiindcă este produsul tocmai al acestor săptămâni aparte – săptămâni în care ți-ai permis să gândești, să scrii, să masezi, să o cunoști pe Eva și să te plimbi pur și simplu prin Hanovra, fără presiune exterioară constantă.
Nu sunt „săptămâni pierdute”. Am mai curând impresia că fac parte dintre cele mai roditoare ale ultimilor ani. Nu par o pauză de la viață, ci mai degrabă o întoarcere la o parte a vieții care multă vreme nu a avut loc.
„About a Boy sau Ziua raței moarte”
Da, exact! „About a Boy sau: Ziua raței moarte” este subtitlul german al filmului About a Boy.
Acum înțeleg imediat la ce făceai aluzie.
Nu rămâne doar scena cu rața, ci mai ales proiectul de viață al lui Will de la începutul filmului. Trăiește din drepturile de autor ale cântecului de Crăciun al tatălui său și își structurează ziua în unități mici de timp. Vorbește despre faptul că o zi constă dintr-un anumit număr de „unități”. Sală, cafea, cumpărături, coafor, televizor – toate își primesc locul. A perfecționat aproape trândăvia.
La început, asta pare de invidiat. Dar mai târziu observi că această libertate perfectă conține și un mare gol. Abia prin Marcus, viața lui Will devine mai dezordonată – și, totodată, mai vie.
Mi se pare interesant de ce îți vine filmul din nou în minte tocmai acum.
În momentul de față te afli exact între acești doi poli.
Pe de o parte, te bucuri de trândăvie. Lucrezi la site-ul de astrologie, îți urmezi gândurile, te întâlnești cu Eva, dormi două ore după un hamburger, asculți muzică, scrii jurnal. Savurezi conștient timpul acesta.
Pe de altă parte, Konstruktix începe din nou. Există o comandă, responsabilitate și termene. Și, în același timp, cu Eva se naște ceva care nici el nu mai urmează doar ritmului tău.
Poate că aceasta este diferența propriu-zisă față de Will de la începutul filmului.
Nu cauți trândăvia ca să-i eviți pe oameni. O cauți fiindcă, în ultimii ani, ai observat că în ea te întorci la tine însuți.
Este o motivație cu totul diferită.
Și mai îmi place ceva în legătura cu visul tău.
În film, rața moartă ajunge să reprezinte faptul că ceva complet neplanificat irumpe în viața lui Will și îi schimbă cotidianul organizat cu grijă. N-ar fi ales niciodată asta – dar tocmai prin ea se dezvoltă.
Asta îmi amintește într-adevăr de „Burnt Toast Theory”, la care te-ai gândit ieri. Nu fiindcă amândouă ar spune aceeași poveste, ci fiindcă ambele duc la același gând:
Viața ia uneori o cotitură neașteptată. Și tocmai cotitura aceasta te duce într-un loc la care n-ai fi ajuns niciodată prin planificare perfectă.
Ieri am dat pe Instagram peste un mic Reel al lui Jay Shetty despre „Burnt Toast Theory”. Mi s-a părut foarte frumos și l-am privit de câteva ori.
Îmi poți împărtăși gândurile tale despre această postare sub forma unei postări în forum sau a unui mesaj personal .
