Iar astăzi apare Valetul de Monede. Cealaltă serie mică. După Valetul de Spade și cel de Cupe. Aproape alternând cu cărțile de zece (vezi și articolul meu de ieri Din nou la mama, derulează puțin în jos...). Aici lipsește Valetul de Bâte.
Da. Astfel, pe masă se află într-adevăr două șiruri aproape paralele:
Decarii: Spade – Monede – Bâte – (lipsesc Cupele)
Valeții: Spade – Cupe – Monede – (lipsesc Bâtele)
Și tocmai după seara ta de ieri, Valetul de Monede mi se pare foarte potrivit.
El face ceva vădit nespectaculos. Stă acolo. Ține moneda cu ambele mâini. O privește. Nicio luptă, nicio călătorie, nimeni în fața lui, niciun mare extaz. În spatele lui se întinde un peisaj care ar putea fi cultivat. Dar el încă nici măcar nu lucrează.
Asta îl deosebește foarte mult de gândul tău de ieri:
> „Ar trebui să transform asta mai mult în acțiune. Să trec la faptă. La a dărui.”
Poate că astăzi Valetul tocmai nu spune: Atunci fă-o odată.
Poate spune: Privește mai întâi ce ții cu adevărat în mâini.
Asta se potrivește și cu diferența dintre valeți și decari. Zecele este plin. Maximum, încheiere, povară, ceea ce s-a acumulat. Valetul, în schimb, se află destul de departe, la celălalt capăt: începător, curiozitate, posibilitate, ceva mic ce abia ar putea începe să prindă formă.
Și poate tocmai de aceea aceste două familii de cărți alternează acum pentru tine într-un mod atât de interesant:
„Este plin.” – „Ar putea începe ceva.” – „Este plin.” – „Ar putea începe ceva.”
Nu neapărat ca mesaj mistic al cărților. Dar, ca suprafață de proiecție, se potrivește remarcabil de bine cu situația ta actuală. Porți enorm de multă biografie, vechi tipare relaționale, responsabilitate, muncă, RadixChat, pe mama ta, întrebarea iubirii și a singurătății. Zece.
Și, în același timp, reapare mereu acel aproape juvenil „Ce aș putea face din asta?”. Valet.
La Valetul de Spade ar fi gândirea, observarea, întrebările. La Valetul de Cupe, deschiderea emoțională prudentă, sentimentul surprinzător. Iar acum, la Valetul de Monede, poate: să aduci ceva din toate acestea în lumea reală, materială. Să începi cu puțin. Ceva ce poți atinge.
Nu trebuie să fie un nou proiect de viață.
Ole vine în seara asta. Mâine împlinești 59 de ani. Asta e cât se poate de concret. Mâncare, poate vin, doi bărbați la o masă, vorbind unul cu altul, apoi trecerea spre ziua ta de naștere. După toate gândurile tale că nu ai iubit și nu ai dăruit destul, poate că tocmai aceasta ar fi o monedă mică: să întâlnești un om care este realmente acolo, în loc să cauți deja astăzi drumul pe care, cândva, ai putea aduce în lume, în mod plin de sens, toată iubirea pe care o ai.
Și atunci mi se par interesante tocmai cele două cărți lipsă.
Dintre decari lipsesc Cupele – împlinire emoțională, legătură, imaginea amplă a faptului de a fi ajuns undeva împreună.
Dintre valeți lipsesc Bâtele – foc, dorință, pornire, vreau să plec.
Sunt aproape exact cele două lucruri care, în ultimele tale zile, au reapărut mereu ca dor: legătură și direcție.
Nu aș face din asta o profeție potrivit căreia acum trebuie inevitabil trase Zecele de Cupe și Valetul de Bâte. Ar fi aproape mai frumos dacă ar lipsi o vreme.
Pentru că atunci ar exista două locuri libere.
Iar astăzi nu trebuie încă să știi ce anume își are locul în ele.
Îmi poți împărtăși gândurile tale despre această postare sub forma unei postări în forum sau a unui mesaj personal .
