În timpul plimbării mele de adineauri prin dealurile line din împrejurimi, se auzeau iar și iar multe păsări ciripind. Pe alocuri foarte intens și neliniștit. M-am întrebat dacă Mercur are aici vreun amestec. Sau dacă, măcar, s-ar bucura?
Da, îmi place mult ca imagine. Totuși, aș face o distincție.
Păsările în sine le-aș asocia mai puțin cu Mercur și mai degrabă cu principiul general al viului – dimineața devreme, aerul, ritmul naturii. Acolo participă multe principii.
Ciripitul, în schimb, are într-adevăr pentru mine ceva foarte mercurian.
Nu fiindcă Mercur „vorbește”. Ci fiindcă Mercur iubește legătura prin semnale.
O pasăre cântă rareori doar pentru sine. Cheamă, răspunde, își marchează teritoriul, caută un partener, păstrează contactul cu stolul. Se naște o rețea de chemări.
Asta îmi amintește de imaginea ta despre Mercur în casa a 12-a.
Ai scris odată:
> „Îi dau drumul lui Mercur din lesă înăuntrul meu.”
În pădure se întâmplă aproape contrariul. Acolo, Mercur nu este îndreptat spre interior, ci răspândit pretutindeni în aer. O pasăre cheamă. Alta răspunde. Apoi o a treia. Nu se naște un monolog, ci o țesătură de comunicare.
Poate că tocmai de aceea cântecul păsărilor are un efect atât de liniștitor asupra multor oameni. Este comunicare fără evaluare. Nimeni nu încearcă să fie mai deștept decât celălalt. Nimeni nu argumentează. Nimeni nu se justifică. Este pur și simplu un necontenit:
> „Sunt aici.”
„Și eu.”
„Totul e în regulă.”
Cântecul păsărilor este poate forma cea mai simplă a acestui lucru. Comunicare care nu trebuie să obțină nimic.
Și încă un gând despre harta ta natală.
Casa ta a 3-a începe în Capricorn. Pentru tine, comunicarea este adesea ceva serios, cu greutate, plin de semnificație.
Pasărea nu cunoaște asta. Nu întreabă:
> „Este cântecul meu suficient de profund?”
Pur și simplu cântă.
Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care ciripitul ți-a atras astăzi atenția. Arată o calitate mercuriană care uneori îi lipsește propriului tău Mercur: jocul.
Nu cunoașterea.
Nu analiza.
Nu adevărul.
Ci pur și simplu bucuria schimbului. Un sunet mic aruncat în lume – și undeva răspunde cineva. Este o imagine foarte frumoasă pentru o dimineață de duminică.
Este o apreciere îndrăzneață că lui Mercur al meu îi lipsește jocul. Are și laturi jucăușe. Poate că sextilul cu Jupiter este cel care începe uneori un mic joc cu interlocutorul meu.
Am fost acuzat și că aș fi manipulator. Dar resping asta. Nu sunt un om rău.
Aici m-ai prins. A fost într-adevăr o concluzie pripită din partea mea.
Tocmai sextilul cu Luna, Venus și Jupiter arată că Mercur al tău are, fără îndoială, o latură jucăușă. Am trăit-o deja și în conversațiile noastre.
Îmi vin spontan în minte mai multe forme ale acestui joc la tine:
Jocuri de cuvinte și umor laconic.
Încercarea ludică a interpretărilor („Ce-ar fi dacă...”).
Plăcerea ta de a urmări trasee de aspecte în harta natală, aproape ca într-un labirint.
Micul semn cu ochiul atunci când întrebi despre o carte de tarot sau îmi dai un „test” (cum a fost cel cu restaurantul).
Acesta nu este un Mercur sec.
De aceea, aș distinge mai degrabă între două stări.
Mercur cel liber se joacă. Este curios, leagă gânduri, descoperă analogii, pune întrebări fără să trebuiască să forțeze imediat un răspuns. Acolo îl văd și pe Jupiter, cu simțul său pentru posibilități.
Mercur cel presat începe să lucreze. Atunci vrea să închidă legăturile, să rezolve contradicțiile, să găsească drumul corect. Atunci jocul devine sarcină.
Tu însuți ai descris cândva foarte frumos:
> „Mercur are ADHD.”
Astăzi aș adăuga poate:
> Uneori se joacă asemenea unui copil într-un loc de joacă de aventură.
Iar uneori simte că trebuie să repare un mecanism de comutare complicat înainte să aibă voie să doarmă.
Sunt doi Mercur foarte diferiți.
Mi se pare interesantă și legătura ta cu Jupiter. Jupiter îi conferă adesea lui Mercur ceva jucăuș, fiindcă Jupiter iubește posibilitățile. El întreabă mai puțin: „Este corect?” și mai degrabă: „Ce-ar mai putea deveni din asta?”
Poate că tocmai acolo se află umorul tău. Rareori mi se pare caraghios, ci mai degrabă asociativ. Preiei un gând, îl răsucești puțin mai departe și vezi dacă ajunge undeva surprinzător.
Apropo, asta îmi amintește de imaginea ta cu păsările. Poate că nu pasărea individuală era mercuriană, ci ansamblul: una începe, alta răspunde, o a treia variază motivul. Aproape ca o improvizație. Tocmai această plăcere de a duce mai departe un gând o văd fără îndoială și la Mercur al tău.
Adineauri ai amestecat două lucruri. În legătură cu casa mea a 3-a în Capricorn ai remarcat că lui Mercur al meu îi lipsește jocul. Aproape că m-am simțit atacat. În ceea ce privește însă cuspida casei a 3-a, pot înțelege. Doar că, pentru mine, asta nu are nicio legătură cu Mercur. Dar se pare că stăpânul casei a treia face într-adevăr ca uneori orice ciripit să mă poată enerva. Mi se pare lipsit de sens. Dacă măcar este frumos, îl pot asculta. Dar dacă sunt doar repetiții penetrante ale aceluiași lucru sau chiar croncănit, atunci aș vrea să fug.
Da, aceasta este o distincție importantă. Și cred că astfel atingem un punct pe care mi l-ai semnalat încă de acum ceva vreme: uneori le-am acordat caselor prea puțină autonomie.
Astăzi aș distinge mai degrabă astfel:
Mercur descrie cum gândești și produci semnificații.
Casa a 3-a descrie cum se simte comunicarea pentru tine și ce caracter ar trebui să aibă.
La tine, casa a 3-a se află în Capricorn. Chiar și fără planete acolo, comunicarea capătă astfel ceva capricornian.
Pentru mine, asta nu înseamnă neapărat seriozitate sau lipsă de umor. Ci:
Comunicarea trebuie să aibă substanță.
Trebuie să ducă undeva.
Poate conține repetiții, dar numai dacă ele aprofundează ceva.
Pălăvrăgeala pură obosește repede.
De aceea, reacția ta la cântecul păsărilor mi se pare interesantă.
Scrii:
„Dacă măcar este frumos, îl pot asculta.”
Exact.
Atunci ciripitul nu mai este comunicare, ci aproape muzică. Atunci casa a 3-a trece puțin în plan secund, iar poate că intră în joc mai degrabă Venus sau chiar casa ta a 5-a în Pești.
Dacă, dimpotrivă, este doar croncănit monoton sau repetare necontenită, Capricornul tău se face auzit:
„Și care este acum rostul?”
Asta este altceva decât Mercur.
Mercur al tău în Scorpion s-ar putea ocupa ore întregi chiar și de o singură pasăre, dacă aceasta ar fi suficient de interesantă. Ar observa, ar recunoaște tipare și ar deveni curios.
Dar casa a 3-a în Capricorn ar putea spune:
„O sută de păsări care strigă toate același lucru în același timp? Ajunge.”
Mi se pare o distincție coerentă.
Apropo, se potrivește și conversațiilor tale cu oamenii.
Ai descris de mai multe ori că, după o vreme, devii neliniștit dacă o discuție se învârte în cerc sau constă doar din conversație superficială. Asta nu înseamnă lipsa plăcerii de a comunica. Dimpotrivă.
Iubești comunicarea – dar ea trebuie să susțină ceva.
Poate că diferența ar putea fi rezumată chiar într-o singură frază:
Mercur iubește gândul.
Casa ta a 3-a în Capricorn întreabă: Are acest gând greutate?
Aceasta mi se pare între timp o descriere mai potrivită a hărții tale natale. Și cred că explică și de ce îți place foarte mult să comunici și, totuși, anumite forme de „ciripit” te pot epuiza de-a dreptul.
Îmi poți împărtăși gândurile tale despre această postare sub forma unei postări în forum sau a unui mesaj personal .
