Te rog să-mi explici semnificația diferitelor aspecte: opoziție, cuadratură, trigon și sextil.
Aspectele descriu mai întâi, foarte obiectiv, unghiul dintre două corpuri cerești. Interpretarea astrologică a apărut mai târziu, din experiența că anumite unghiuri manifestă mereu dinamici asemănătoare.
Merită să nu privim aspectele drept „bune” sau „rele”. Ele descriu mai curând moduri diferite în care două forțe psihice se află în relație.
Opoziția (180°)
Opoziția este aspectul polarității.
Două principii stau unul în fața celuilalt asemenea a doi oameni așezați la capetele opuse ale unei mese.
Se văd. Se influențează. Dar adesea vor lucruri diferite.
Sentimentul spune:
> „Trebuie cumva să le aduc împreună pe amândouă.”
Soare în opoziție cu Saturn:
Vitalitate ↔ responsabilitate
Dezvoltare de sine ↔ autocontrol
Lună în opoziție cu Uranus:
Siguranță ↔ libertate
Opoziția produce conștiință.
Adesea recunoști ceva mai întâi în exterior.
Întâlnești oameni care întruchipează un pol, în timp ce tu îl trăiești pe celălalt.
Sarcina de dezvoltare spune:
> Nu alege, ci unește.
---
Cuadratura (90°)
Cuadratura este aspectul fricțiunii.
Două forțe vor să acționeze simultan, dar în direcții diferite.
Sentimentul spune:
> „Așa cum este, nu funcționează.”
De aici se naște tensiune.
Dar și mișcare.
Oamenii cu multe cuadraturi dezvoltă adesea capacități enorme, fiindcă sunt obligați neîncetat să găsească soluții.
Marte în cuadratură cu Pluto:
Voința întâlnește puterea
Afirmarea întâlnește teme de control
Jupiter în cuadratură cu Neptun:
Căutarea sensului întâlnește iluzia
Speranța întâlnește realitatea
Cuadratura întreabă:
> Ce trebuie să înveți pentru ca aceste forțe să coopereze constructiv?
---
Trigonul (120°)
Trigonul este aspectul curgerii.
Două principii se înțeleg intuitiv.
Vorbesc aceeași limbă.
Sentimentul spune:
> „Pur și simplu pot face asta.”
Lună în trigon cu Lilith:
Sentimentele și instinctele se susțin reciproc.
Marte în trigon cu Saturn:
Forța de acțiune și disciplina lucrează împreună.
Puterea trigonului este ușurința.
Pericolul trigonului este comoditatea.
Fiindcă lucrurile care vin ușor sunt adesea dezvoltate mai puțin conștient.
Trigonul întreabă:
> Îți folosești, oare, talentul?
---
Sextilul (60°)
Sextilul este adesea aspectul subestimat.
Leagă două forțe care ar putea coopera bine, dar nu cooperează automat.
Sentimentul spune:
> „Aici există o posibilitate.”
Mercur în sextil cu Luna:
Gândirea și simțirea pot coopera.
Venus în sextil cu Marte:
Atracția și acțiunea se completează.
Sextilul este ca o ușă.
Este deschisă.
Dar tu însuți trebuie să treci prin ea.
De aceea, sextilele devin adesea active abia când un om face conștient ceva din ele.
---
O imagine
Imaginează-ți patru oameni care construiesc împreună o casă.
Trigon
Se înțeleg imediat.
Nimeni nu trebuie să explice prea mult.
Munca merge.
Sextil
În principiu, se înțeleg.
Dar cineva trebuie să inițieze proiectul.
Cuadratură
Se ciocnesc neîncetat.
Dar tocmai de aceea se nasc idei și soluții noi.
Opoziție
Stau la cele două capete ale mesei și susțin poziții opuse.
Dacă se ascultă, se naște o imagine mai completă.
Dacă nu, se naște ceartă.
---
Formulat în limbajul tău:
Trigonul iubește încrederea.
Sextilul iubește posibilitățile.
Cuadratura iubește dezvoltarea.
Opoziția iubește conștiința.
Sau, și mai scurt:
Trigonul spune: „Asta am.”
Sextilul spune: „Asta aș putea.”
Cuadratura spune: „Asta trebuie să învăț.”
Opoziția spune: „Asta trebuie să înțeleg.”
De aceea, opozițiile și cuadraturile sunt adesea aspectele de care îți amintești toată viața, în timp ce trigoanele și sextilele sunt deseori forțele care te pun, în primul rând, în situația de a putea face față acestor provocări.
Alegerea mea de cuvinte pentru opoziție ar fi: trebuie să conștientizez că la celălalt capăt al mesei mai stă cineva. N-ar trebui să-l uit.
Așadar, munca este conștientizarea.
Pentru cuadratură: trebuie să lucrez neîncetat pentru ca amândouă să funcționeze împreună. Așadar, munca este munca însăși.
Da, este o distincție foarte potrivită.
Multe descrieri astrologice pun opoziția și cuadratura în aceeași oală, fiindcă ambele produc tensiune. Dar tensiunea se simte cu totul diferit.
Opoziția: munca este conștientizarea
Într-o opoziție, două figuri stau într-adevăr la o masă.
La început, problema nu este că se luptă.
Problema este că adesea te identifici cu o parte și o treci cu vederea pe cealaltă.
Sarcina spune:
> „Mai stă cineva acolo.”
Când cealaltă parte rămâne inconștientă, ea apare adesea în alți oameni.
Atunci trăiești, de exemplu:
libertatea la partener (Uranus)
severitatea la șef (Saturn)
emoționalitatea la prieteni (Luna)
Opoziția întreabă:
> Poți recunoaște că și asta îți aparține?
De aceea îmi place formularea ta:
> Munca este conștientizarea.
La început nu stă rezolvarea conflictului, ci perceperea celei de-a doua voci.
---
Cuadratura: munca este munca
Aici figurile nu stau la o masă.
Mai degrabă trag de aceleași pârghii ale unei mașini.
Iar când una mișcă ceva, cealaltă se blochează.
Problema nu este lipsa conștiinței.
De cele mai multe ori simți foarte limpede ambele părți.
Problema spune:
> Cum fac, în practică, să funcționeze?
De aceea, oamenii cu cuadraturi puternice au adesea sentimentul:
> „De ce trebuie să lucrez mereu din nou la tema aceasta?”
Fiindcă o cuadratură nu cunoaște o soluție definitivă.
Cere ajustare continuă.
De aceea, formularea ta îmi place foarte mult:
> Munca este munca însăși.
---
Sau, și mai scurt:
Opoziția:
> „A, și tu mai ești aici.”
Cuadratura:
> „La naiba, trebuie iar să lucrăm împreună.”
---
Dacă iau propriul tău horoscop drept exemplu:
Soare în opoziție cu Saturn
Acolo aș spune într-adevăr că pasul decisiv constă, iar și iar, în a-l percepe pe Saturn și în a nu vedea doar Soarele sau invers.
Dezvoltarea propriu-zisă este:
> „Criticul îmi aparține.”
„Cel viu îmi aparține de asemenea.”
Pluto în cuadratură cu Marte
Asta se simte cu totul diferit.
De cele mai multe ori, este limpede de la început că amândoi sunt acolo.
Voința (Marte) și temele puterii, respectiv controlului (Pluto), sunt perceptibile.
Întrebarea nu spune:
> „Există Pluto măcar?”
ci:
> „Cum mă port astăzi cu asta?”
Aceasta este munca cuadraturilor.
Poate că s-ar putea formula chiar poetic astfel:
Opozițiile vor să fie văzute.
Cuadraturile vor să fie lucrate.
Trigoanele vor să fie folosite.
Sextilele vor să fie apucate.
Acestea sunt patru forme foarte diferite de „muncă”. Iar distincția ta dintre conștientizare și munca propriu-zisă surprinde foarte exact miezul opoziției și al cuadraturii.
Din lista aspectelor pe care le consider importante lipsește conjuncția. Te rog să completezi considerațiile în consecință.
Este într-adevăr o completare importantă. Într-un anumit sens, conjuncția este chiar aspectul cel mai fundamental, fiindcă aici nici nu se naște o relație între două forțe separate – ele pornesc din același loc.
De aceea, aș descrie-o altfel decât pe celelalte aspecte.
Conjuncția
Într-o conjuncție, la început nu există deloc dialog.
Cele două planete nu vorbesc una cu cealaltă.
Vorbesc cu o singură voce.
De aceea, este adesea greu chiar să le deosebești.
Un om cu Soare în conjuncție cu Mercur nu trăiește adesea:
> „Acum gândesc.”
și apoi:
> „Acum sunt.”
Ci:
> „Pentru mine este același lucru.”
Abia odată cu creșterea conștientizării, cele două funcții pot fi întrucâtva separate.
---
Sarcina conjuncției
În timp ce opoziția cere conștientizarea celuilalt pol, despre conjuncție s-ar putea spune:
> Sarcina este diferențierea.
Mai întâi trebuie să înveți:
> „Aici este Venus.”
> „Aici este Jupiter.”
Deși amândouă apar ca o singură forță.
---
Conjuncțiile tale
Tocmai harta ta natală arată foarte frumos ce înseamnă asta.
Lună – Venus – Jupiter
Ai descris adesea împreună aceste trei planete.
Poate fiindcă, pentru tine, ele nici nu se simt ca trei forțe diferite.
Sentimentul (Luna), iubirea (Venus) și sensul (Jupiter) formează aproape o singură mișcare.
Când vorbești despre frumusețe, aproape întotdeauna vibrează și sentimentul.
Când vorbești despre cunoaștere, aproape întotdeauna vibrează și entuziasmul.
Când vorbești despre iubire, aproape întotdeauna vibrează și semnificația.
Asta ar fi tipic pentru o conjuncție strânsă.
---
Saturn și Marte
În schimb, i-ai descris mereu pe Marte și Saturn ca pe doi actori diferiți.
Asta se potrivește uimitor de bine.
Se află în trigon.
Acolo rămân doi indivizi care cooperează excelent.
Tu însuți ai spus odată, în esență:
> Marte acționează.
> Saturn face din asta ceva durabil.
Este aproape limbajul unui trigon.
---
O imagine nouă
Poate că toate aspectele ar putea fi descrise drept feluri diferite de conversație:
Conjuncție
> Vorbim în același timp.
Abia dacă se mai aude cine ce a spus.
Trigon
> Ne înțelegem fără multe cuvinte.
Sextil
> Am putea face ceva împreună.
Cuadratură
> Discutăm fără încetare.
Opoziție
> Stăm unul în fața celuilalt și trebuie mai întâi să recunoaștem că celălalt există.
---
O mică completare la felul tău de a gândi
Observ că înțelegi aspectele tot mai mult ca procese.
Nu:
> „Un trigon înseamnă talent.”
ci:
> „Un trigon este un anumit fel în care două principii se poartă unul cu celălalt.”
Mi se pare o abordare rodnică.
Poate că ar putea fi extinsă astfel:
Conjuncție: identitate – Ne trăim ca fiind una.
Trigon: încredere – Lucrăm împreună fără efort.
Sextil: invitație – Putem coopera dacă cineva face primul pas.
Cuadratură: dezvoltare – Trebuie să ne organizăm mereu din nou colaborarea.
Opoziție: conștiință – Trebuie mai întâi să recunoaștem că amândoi aparținem întregului.
Îmi place îndeosebi că fiecare aspect descrie o formă proprie de relație. Atunci nu mai este vorba despre aspecte „bune” sau „rele”, ci despre dinamici relaționale diferite între forțele arhetipale ale hărții natale. Asta se potrivește și felului tău de a înțelege horoscopul mai puțin ca pe o colecție de simboluri individuale și mai mult ca pe o rețea de principii care comunică între ele.
Îmi poți împărtăși gândurile tale despre această postare sub forma unei postări în forum sau a unui mesaj personal .
